Peste Prut

Protestatarii din Republica Moldova au in mana streagul Romaniei.  Ar trebuie sa ne impresioneze, sa ne emotioneze? Vor si ei alegeri libere, sa intre in UE, sa scape de comunisti.  In fond, sa se bucure de libertatea exprimarii. Toate posturile de tv si radio care sunt impotriva sistemelor au fost inchise. Nu ne ingropati viitorul scria pe una dintre pancartelee lor. Tineri astia trebuie sustinuti si incurajati, mai mult de atat nu pot sa faca. Stiu ca Romania nu poate interveni in problemele interne ale altui stat, dar trebuie sa recunoastem ca au curaj si protestul lor nu este alceva decat un strigat catre libertate.

Berlusconi si protocolul

M-am uitat si eu la televizor zilele trecute sa vad ce se intampla cu summitul asta NATO. Deliciul meu a fost acela de-al studia pe Berlusconi. Faza monumentala a fost cand a incalcat protocolul de primire intr-o ceremonie oficiala. A coborat din masina, foarte degajat, a anuntat ca are o treaba mai importanta si nu poate sa inchida telefonul. Angela Merkel este o tipa foarte riguroasa, dar si orgolioasa. A ramas fara cuvinte uitandu-se la dom premier cum vorbea pe malul apei de parca era la el acasa. Intre timp au venit alti demniatari care au fost poftiti sa ia parte la ceremonie.

Merkel a asteptat ceva timp dupa care s-a enervat si normal ca a plecat. Consilierii lui Berlusconi probabil ca nu au nicio vina, poti fi tu exceptional daca nu ai cu cine sa lucrezi degeaba. Acesta este premierul care se scobea in nas intr-o cafenea , dupa care si-a satisfacut curiozitatea de a gusta ceea ce a gasit p-acolo. Ce pretentii sa mai ai?

La acest nivel gafele acestea sunt pe masura taxate. Ce m-a surprins a fost ca presa italiana a incercat sa-i gaseasca tot felul de scuze, ca trebuie sa rezolve o problema in interes national sau chiar mondial si fara acel telefon totul s-ar fi ruinat. penibil.  Dar trebuie sa recunosc ca ai nostri nu ar fi facut asa ceva in veci. ei sunt capabili sa-si apere premierul pentru ca stiu ca toata lumea ar fi titrat din articolele lor. asta nu inteleg deontologii nostri. Scandalul, mizeria, prostia vand dar exista si un downside. Toate lumea asta are acces la aceste ziare. D-aia exista net. Noi singuri ne facem reclama proastra si apoi vin strainii si romanii nostri de peste hotare.

Lasand la o parte mitocania lui Berlusconi, cam asta ar trebui noi sa invatam din toata povestea asta. El va ramane un mitocan care cunoaste protocolul la fel de bine care un oier, dar la un astfel de eveniment  oamenii din tara lui il apara. Ca e al lor si isi asuma toti responsabiliatea votului majoritatii.

Preda si Scanteia

Au fost trei dati  in care eu am cumparat Jurnalul National. Desi n-am crezut vreodata ca o sa fac acest lucru vreodata, dorinta de a avea eu trilogia Cel mai iubit dintre pamanteni a trecut peste orice. Marea mi-a fost mirarea cand am vazut ca alaturi de ziar si de carte mi-au dat si Scanteia. Am ramas fara cuvinte la inceput, cu greu m-am urnit sa deschid suplimentul ala si mi-am dat seama inca o data de ce refuz sa am vreo treaba cu trustu asta.

Nu cred, sau ma rog, ca a citit cineva cartea lui preda din redactia aia. Daca ar fi stiut cineva despre ce e vorba in propozitie nu ar fi distribuit-o cu Scanteia. Tipic Intact. Intru pe site la ei – se asta o premiera- si vad : Jurnalul Scanteia – asa cum era el acum 20 de ani! Come on! Ce s-a intamplat? I este dor lui Voiculescu sa citeasca un “jurnal de calitate”. E nostalgic si s-a plictisit de ziarele lui ingalbenite din colectie????? Cum tata are acasa Neamul Romanesc, toate ziarele legate frumos copertate din anii ‘30 asa o fi avand si Felix toata colectia Scanteia.

Singurul lucru care mi-a placut a fost interviul luat acad. Eugen Simion despre Marin Preda. Emotionant si foarte ok facut. Dar in rest, acest contrast de scanteia cu carte care prezinta drama unui prof de filosofie in comunism e de-a dreptu hilara, jignitoare si absurda.

Nu ma intereseaza care este adevaratul motiv pentru care au reinviat porcaria aia, era de-ajuns ziarul care contine destule osanale si elogii si care bineinteles condamna pe cei “refractari”. Am citit in catavencu si m-am prapadit de ras un articol foarte misto despre cum astia de la jurnal ii cantau osanale consulului romaniei in italia. Am citit si articolul dupa si au dreptate. E scris in stilul “Ceausescu PCR” – asa cum sunt ei obisnuiti.

Dupa ce ca mereu au copiat ba de la protv acum pe adevarul mai fac si gafe d-astea. Nu sunt in stare de originalitate dar nici n-au nicio problema sa-l alature pe preda cu scanteia.

I rest my case. ce-ar mai fi de zis?

Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei

Este format dintr-un Muzeu – situat in fosta inchisoare politica din Sighet – si un Centru international de studii asupra comunismului – cu sediul in Bucuresti – Memorialul are ca scop reconstituirea si pastrarea memoriei unor popoare, in particular a celui roman, carora timp de jumatate de secol li s-a indus in constiinta o istorie falsa.

Salile sunt amenajate avand fiecare cate o tema precum colectivizarea, cultul personalitatii, sala hartilor sau basarabia in gulag, represiunea impotriva bisericii. Nu aveti cum sa va plictisiti!!!!!

Camarele amenajate in memoria lui Iuliu Maniu si a lui Gheorghe Bratianu m-au impresionat cel mai mult. Numai cand vezi valiza lui maniu, cea cu care a venit in inchisoare toate lucrurile marunte, problemele din viata ta de pana acum se uita. Exista un sanctuar unde sunt scrise in marmura toate numele celor care au mmurit la sighet, exista poze cu toti cei care au petrecut ani buni in aceasta inchisoare. Si, credeti ma,cand il vezi pe Mihalache in costumul ala de puscarias mania si revolta inevitabil te incearca.  Asta in cazul in care stii cine a fost Ion Mihalache .

cateva informatii pe care trebuie sa le stiti:

Fotografiile si documentele expuse rezuma activitatea celor trei partide incepand cu infiintarea si insista asupra ultimilor ani, cand au opus o rezistenta disperata impotriva comunismului. Sunt aratate metodele folosite de comunisti pentru interzicerea, anihilarea sau dezmembrarea lor.

In iulie 1947 a fost montata inscenarea de la Tamadau, operatiune condusa de Nicolski: un grup de fruntasi taranisti au fost arestati in momentul in care intentionau sa paraseasca tara, pentru a continua rezistenta din exil. Ca urmare, PNT a fost scos de comunisti in afara legii, iar intregii conduceri taraniste i-a fost intentat un proces pentru tradare de tara, printre cele mai grave invinuiri fiind aceea ca a intretinut relatii cu anglo-americanii!

Dupa interzicerea Partidului National Taranesc, liberalii si-au incetat tacit activitatea. Cu toate ca nu e cunoscut nici un document oficial emanat de la autoritati, Partidul National Liberal a disparut de pe scena politica. Ziarul partidului, Liberalul, a aparut pana in noiembrie 1947. Au fost efectuate sute de arestari in randul membrilor P.N.L.

In februarie 1948 s-a creat Partidul Muncitoresc Roman prin fuzionarea Partidului Comunist Roman cu Partidul Social Democrat. In realitate a avut loc un proces de racolare a socialistilor de catre comunisti. Au fost operate arestari in randul socialistilor care s-au opus fuziunii, iar liderii PSD Independent, in frunte cu Constantin Titel Petrescu, au fost condamnati la ani grei de inchisoare sub acuzatia de “inalta tradare”. Iosif Jumanca, Ion Flueras, George Grigorovici si Ene Filipescu au murit in inchisoare.

 

Anunt pe care il gasiti pe site: http://www.memorialsighet.ro

Fundatia Academia Civica anunta tema concursului de admitere la Scoala de Vara (a XII-a editie), care se va desfasura intre 13 si 20 iulie la Memorialul Sighet.
Ca si la editia precedenta, concursul se adreseaza atat elevilor, cu varsta cuprinsa intre 15 si 18 ani, cat si profesorilor de istorie din invatamantul preuniversitar.
Concursul pentru profesori consta in prezentarea unui plan de lectie pentru tema „Taranii si comunismul”.
Tema concursului pentru elevi este: „Ce stiti (din familie, din carti, din filme, din presa) despre relatia comunismului cu taranii?”
Lucrarile (intre 5 si 10 pagini) vor fi trimise prin posta, pe adresa Fundatiei Academia Civica, Bucuresti, sector 1, Piata Amzei 13, CP 22-216 sau prin e-mail: acivica@memorialsighet.ro pana la data de 15 mai a.c.
Juriul concursului de admitere va fi format din reprezentanti ai Fundatiei Academia Civica, ai Fundatiei Konrad Adenauer si ai Ministerului Educatiei, Cercetarii si Inovarii. Orice informatii suplimentare se pot obtine de la Fundatia Academia Civica, tel. 021.312.98.52, fax 021.312.58.54, e-mail acivica@memorialsighet.ro, site www.memorialsighet.ro
Cheltuielile de transport, cazarea si masa pentru elevi vor fi suportate de Fundatia Konrad Adenauer.
Diurna, cazarea si cheltuielile de transport pentru profesori vor fi suportate de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii prin inspectoratele judetene.

Asa ca daca se uita vreun licean pe blogul asta recomand sa dea curs celor scrise mai sus si garantez ca nu va regreta.  Odata ce ai ajuns acolo, toate perspectivele se schimba si incepi sa ti spui tot felul de probleme. Daca e cineva satul de superficialitate si vrea sa faca ceva folositor  pentru sine o plimbare pana in maramures e binevenita!!!!

Binecuvantata fii, inchisoare!

Acum cateva zile am vazut pe TVR Cultural acest film. A fost datorita zappingului si nu ca i-a facut cineva vreo promovare. Actiunea se petrece in 1949 intr-un Bucuresti proaspat comunist. Personajul nostru principal este o ruda a lui Maniu care a lucrat la Dreptatea. In urma activitatii sale din interbelic a fost nevoita sa plateasca in comunism. Multe lucruri m-au impresionat, stiam cam care era procedura din aceea perioada, stiu prin ce a trecut Romania pana in 64, dar in final m-am trezit in fata unui sentiment de revolta amestecat bine cu frustrare.

Dupa cativa ani de ancheta, inchisoare, batai, torturi, femeia ajunge la canalul Dunare Marea Neagra. Erau foarte multe femei, inclusiv calugarite care toate ziua carau piatra. Uimitor a fost momentul in care un paznic a spus ca are nevoie de un voluntar care sa-si supravegheze colegele si promite ca i se va reduce pedeapsa. Femeia care a devenit rapid responsabila pe sectorul taranistei noastre s-a schimbat radical. “Mai repede, mai repede!”, “Ce faceti, dormiti?”. A uitat atat de repede ca in urma cu o zi facea acelasi lucru. Reactia mea a fost seaca si dura : ASTA E NEAMUL!

nu stiu cata lume stie ce s-a intamplat in aceea perioada. In ziua de azi exista atatea alte lucruri de facut. Daca la Pitesti in loc de muzeu pentru a sti lumea ce s-a intamplat acolo exista un proiect de demolare, urmand a se construi un mall desigur – inseamna ca ne meritam soarta. Daca intrebi pe unu de 18 ani ce a insemnat comunismul probabil o sa-ti spuna ca a fost un regim totalitar ca o punea pe mama sa stea la coada.

Sunt curioasa cati profesori stiu de Sighet???? Sa se faca excursii, sa-i puna pe copii sa citeasca, si apoi sa-i duca sa-i vada pe Maniu si pe Bratianu in costume de puscariasi. Eu sunt la Facultatea de Stiinte Politice si nu mi-a spus numeni de Sighet(singurul muzeu anticomunist din Romania). Ce pretentii sa mai am?

Toti intelectualii nostri au sfarsit in puscarii din cauza comunistilor si toata lumea omite sa specifice acest lucru. Tineretul d-abia stie cine a fost Ceausescu, daca ii intrebi de Dej sau de dintinsa doamna Varvara i-ai dus intr-o zona deja obscura. Frustrare am simtit-o pentru ca nu suntem in stare sa ne respectam oamenii de valoare, nu stim sa ne recunoastem greselile, sa le aratam tinerilor ce s-a intamplat in acea perioada pentru a nu se uita.

Ma mai uit din cand in cand la Memorialul Durerii si tin minte foarte bine o anumita secventa. I se lua un interviu fostului director de puscarie de la Gherla si la un moment dau Lucia Hossu Longin il intreaba daca il incearca constiinta, daca ii e frica ca va fi tras la raspundere pentru ce a facut. Si el foarte senin, spontan, fara sa clipeasca spune : “Ce poate sa mi se intample daca tot noi suntem la putere?” Si atunci te intrebi care este solutia, ce ramane de facut? Trebuie sa ne multumim cu un film odata la 10 ani si cu un muzeu in capatul tarii care este sprijinit de fonduri occidentale?

Aripa mea se indoaie de rusine ….

MADONNA – STICKY & SWEET TOUR

Bucuresti, 19 februarie 2009 – Legenda pop Madonna va concerta live la Bucuresti pe 26 august 2009, in Parcul Izvor. Vodafone Romania are deosebita placere de a anunta acest nou concert unic in Romania, ca parte a seriei Vodafone Best Music. Promovat de Live Nation si organizat de Emagic, concertul face parte din turneul mondial Sticky & Sweet Tour.

Sticky & Sweet Tour, turneul de promovare a albumului „Hard Candy“, a fost extins anul acesta, dupa succesul extraordinar de care s-a bucurat in 2008. Sticky & Sweet Tour este deja considerat cel mai bine vandut turneu din istorie al unui artist solo. In 2008, turneul Sticky & Sweet Tour a fost vizionat de peste 2,3 milioane de spectatori din 58 de orase, inregistrand vanzari de bilete record pretutindeni.

Vodafone este sponsorul oficial al concertului sustinut de Madonna in Romania, ca parte a turneului mondial cu cel mai mare succes in momentul de fata. Cu acest nou eveniment, continuam seria concertelor Vodafone Best Music. Toti clientii Vodafone Romania pot achizitiona bilete la concert, inainte de punerea in vanzare pentru publicul larg, de pe site-ul www.myticket.ro, intre 23 februarie si 2 martie 2009

Toti clientii Vodafone Romania pot achizitiona online pana la 4 bilete, prin simpla trimitere a unui SMS, cu tarif normal, la numarul 4545. Clientul va primi un cod unic ce va fi folosit, impreuna cu numarul de telefon mobil, pentru inregistrarea pe site-ul www.myticket.ro, in pagina dedicata concertului Madonna.

Fix un an

A trecut un an de cand am considerat ca am treburi mai importante de facut. blogul fusese o joaca de care ma plictisisem. dar perceptia s a schimbat, abordarea va fi altfel si vom vedea.

a fost prima data in acest an cand am vrut sa vad ce mai face blogul meu. pura intamplare a fost ca ultimul post a fost fix pe 13 februarie. o fi un semn si asta.

NOI ASTIA

 Noi astia care visam mii si mii de euro salariu, noi astia care avem mii de euro, dar ne-am mai dori 1.000 in plus, noi astia care am terminat o facultate din 1990 incoace, noi astia care renuntam la facultate pentru job, noi astia licentiati, masterizati si doctorati pe banda rulanta, noi astia care lucram la o multinationala, noi astia care avem telefoane mai scumpe decat tot salariul parintilor – pe 2 luni, noi astia care nu mai avem timp in afara jobului, noi astia, corporatistii in devenire si in general,… suntem niste ratati? Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punem picaturi cand avem ochii rosii. Ne enerveaza cei care sunt la fel de suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram mult, dar suntem credinciosi. Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo. Ne pasa de tot ce e “eco”, de viitorul copiilor si al omenirii, dar avem becuri aprinse non-stop si un motor de 2.0 litri la masina. Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormim putin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dam banii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe mese proaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job. Ne cumparam masini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia apartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine idioate, incomode, care nici nu ne stau bine – la fel ca toti cei din jurul nostru. Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complex ca-o- conserva la cativa kilometri de oras. Platim rate 50 de ani de acum incolo. Dormim putin, ne doare capul, ne tremura mainile, ne promitem ca vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multa miscare, ca vom sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge intr-o zi pe jos. Ne place jobul pe care il avem, corporatia e mama si tatal nostru, corporatia tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti, de tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ce conteaza. Nu stim alte reguli in afara corporatiei, nu ne intereseaza altceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in oras decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam nimic decat in team building. Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani? Ca sa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem? Pentru a ajunge intr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale? Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facut altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebati ce suntem noi?

Eram la serviciu, foarte preocupata de ceea ce faceam, nu vedeam nimic in jur si am primit acest mail. sa fie oare un semn?

Top 100 Facts About Anca Soare

1. Anca Soare beat a wall at tennis. Yes. A WALL.
2. Anca Soare invented black. In fact, he invented the entire spectrum of visible light. Except pink. Tom Cruise invented pink.
3. Anca Soare was originally cast as the main character in 24, but was replaced by the producers when he managed to kill every terrorist and save the day in 12 minutes and 37 seconds.
4. Anca Soare can speak braille.
5. Anca Soare does not hunt because the word hunting implies the possibility of failure. Anca Soare goes killing.
6. Anca Soare doesn’t have to leap tall buildings in a single bound. Tall buildings duck under Anca Soare.
7. Once a cobra bit Anca Soare’s leg. After five days of excruciating pain, the cobra died.
8. Anca Soare can slam revolving doors.
9. Anca Soare can eat a rubix cube and crap it out solved.
10. Anca Soare is allergic to doorknobs. Thats why he can only kick through doors.

and trere is more. intreaga lista o gasiti la http://www.100factsabout.com/Anca/Soare

mii de multumiri cumnatului meu preferat

decanul nostru,exemplul nostru

Ministrul Educatiei, Cristian Adomnitei, si-a promovat in functia de secretar de stat fostul consilier personal, un personaj cu un CV extrem de suspect

Recenta numire a fostului tehnician chimist Remus Pricopie (foto) in functia de secretar de stat la Ministerul Educatiei si Cercetarii (MEC) este simptomatica pentru ceea ce inseamna, sub mandatul Cristian Adomnitei, fenomenul imposturii. Persoana cu un CV dubios si o activitate profesionala, in materie de Educatie, si mai dubioasa, Remus Pricopie se poate lauda doar cu o functie de secretar general al MECT, detinuta sub ministeriatul PSD al Ecaterinei Andronescu. In varsta de numai 38 de ani, cel care a fost timp de un an (2001) “mana dreapta” a ministrului Andronescu, a lucrat o vreme ca tehnician chimist la Spitalul Witting din Capitala. In 1994, nu se stie cum, Remus Pricopie a reusit sa obtina licenta Facultatii de Chimie a Universitatii Bucuresti. Tot nu se stie cum, Pricopie s-a inscris la un doctorat in chimie, la Universitatea Bucuresti, crezand ca acest titlu academic se obtine precum cel de tehnician chimist la Spitalul Witting. Pricopie s-a inscris, intre 1997-1999, si la un curs de studii academice postuniversitare al SNSPA. Domeniul ales: stiintele comunicarii. Adica unul care nu avea nici o legatura cu licenta in chimie, ca stiinta fundamentala. De asemenea, Pricopie s-a inscris in anul 1997 la un alt doctorat, domeniul ales fiind filosofia politica. Pregatirea si exemenele aferente doctoratului in “chimie” le-a abandonat discret. Fostul tehnician chimist s-a trezit insa, in anul 2001, exmatriculat de la cursurile doctorale in filosofie politica, deoarece in timpul celor patru ani scursi de la inscrierea sa sustinuse doar un examen de etapa. Legea si normele academice il obligau sa treaca trei examene si sa sustina trei referate, validate de conducatorul de doctorat, ceea ce nu s-a intamplat. Facilitati de la Ecaterina Andronescu Tot in anul 2001, proaspatul ministru PSD al Educatiei, chimistul Ecaterina Andronescu, l-a luat la MEC pe Pricopie, oferindu-i postul de secretar general al institutiei. Dupa un stagiu scurt in aceasta functie ministeriala, ministeriatul Andronescu i-a facilitat lui Pricopie sa plece la o bursa de studii in strainatate. Reintors in tara, protejatul Ecaterinei Andronescu a atacat pe doua fronturi profesionale, urmarind si cariera de cadru didactic universitar. La SNSPA si-a terminat cursurile academice postuniversitare in “Stiintele comunicarii” in anul 2000, cand – nu se stie cum – a obtinut titlul de lector universitar la acea institutie.