MADONNA – STICKY & SWEET TOUR

Bucuresti, 19 februarie 2009 – Legenda pop Madonna va concerta live la Bucuresti pe 26 august 2009, in Parcul Izvor. Vodafone Romania are deosebita placere de a anunta acest nou concert unic in Romania, ca parte a seriei Vodafone Best Music. Promovat de Live Nation si organizat de Emagic, concertul face parte din turneul mondial Sticky & Sweet Tour.

Sticky & Sweet Tour, turneul de promovare a albumului „Hard Candy“, a fost extins anul acesta, dupa succesul extraordinar de care s-a bucurat in 2008. Sticky & Sweet Tour este deja considerat cel mai bine vandut turneu din istorie al unui artist solo. In 2008, turneul Sticky & Sweet Tour a fost vizionat de peste 2,3 milioane de spectatori din 58 de orase, inregistrand vanzari de bilete record pretutindeni.

Vodafone este sponsorul oficial al concertului sustinut de Madonna in Romania, ca parte a turneului mondial cu cel mai mare succes in momentul de fata. Cu acest nou eveniment, continuam seria concertelor Vodafone Best Music. Toti clientii Vodafone Romania pot achizitiona bilete la concert, inainte de punerea in vanzare pentru publicul larg, de pe site-ul www.myticket.ro, intre 23 februarie si 2 martie 2009

Toti clientii Vodafone Romania pot achizitiona online pana la 4 bilete, prin simpla trimitere a unui SMS, cu tarif normal, la numarul 4545. Clientul va primi un cod unic ce va fi folosit, impreuna cu numarul de telefon mobil, pentru inregistrarea pe site-ul www.myticket.ro, in pagina dedicata concertului Madonna.

Fix un an

A trecut un an de cand am considerat ca am treburi mai importante de facut. blogul fusese o joaca de care ma plictisisem. dar perceptia s a schimbat, abordarea va fi altfel si vom vedea.

a fost prima data in acest an cand am vrut sa vad ce mai face blogul meu. pura intamplare a fost ca ultimul post a fost fix pe 13 februarie. o fi un semn si asta.

NOI ASTIA

 Noi astia care visam mii si mii de euro salariu, noi astia care avem mii de euro, dar ne-am mai dori 1.000 in plus, noi astia care am terminat o facultate din 1990 incoace, noi astia care renuntam la facultate pentru job, noi astia licentiati, masterizati si doctorati pe banda rulanta, noi astia care lucram la o multinationala, noi astia care avem telefoane mai scumpe decat tot salariul parintilor – pe 2 luni, noi astia care nu mai avem timp in afara jobului, noi astia, corporatistii in devenire si in general,… suntem niste ratati? Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punem picaturi cand avem ochii rosii. Ne enerveaza cei care sunt la fel de suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram mult, dar suntem credinciosi. Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo. Ne pasa de tot ce e “eco”, de viitorul copiilor si al omenirii, dar avem becuri aprinse non-stop si un motor de 2.0 litri la masina. Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormim putin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dam banii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe mese proaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job. Ne cumparam masini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia apartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine idioate, incomode, care nici nu ne stau bine – la fel ca toti cei din jurul nostru. Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complex ca-o- conserva la cativa kilometri de oras. Platim rate 50 de ani de acum incolo. Dormim putin, ne doare capul, ne tremura mainile, ne promitem ca vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multa miscare, ca vom sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge intr-o zi pe jos. Ne place jobul pe care il avem, corporatia e mama si tatal nostru, corporatia tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti, de tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ce conteaza. Nu stim alte reguli in afara corporatiei, nu ne intereseaza altceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in oras decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam nimic decat in team building. Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani? Ca sa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem? Pentru a ajunge intr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale? Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facut altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebati ce suntem noi?

Eram la serviciu, foarte preocupata de ceea ce faceam, nu vedeam nimic in jur si am primit acest mail. sa fie oare un semn?